Tag: Mircea Duțu

De peste două decenii „justiția climatică” se manifestă drept o prezență tot mai activă în demersul general de conștientizare, percepere și tratare a provocărilor ecoclimatice și a consecințelor acestora ca o realitate presantă, urgență majoră și o problemă de existență a fiecăruia dintre noi și a tuturor împreună. Pretutindeni în lume (înregistrându-se astăzi circa 1500 acțiuni judiciare de acest gen în America, Asia, Australia sau Europa), mai ales din inițiativa societății civile și a organizaţiilor neguvernamentale, tribunalele sunt astfel angajate… Citește mai multExistă obligația generală a statului și a autorităților publice române de a acționa împotriva schimbărilor climatice? Premise juridice pentru un „Proces al secolului” și în România

Constituirea științei dreptului și culturii juridice naționale, indisolubil legată de desăvârșirea procesului formării statului unitar, unificării legislative și judiciare și simbiozei Școlii juridice românești, a presupus participarea activă, prin tradițiile specifice și reprezentanții lor autorizați, a tuturor provinciilor istorice românești. În acest cadru, contribuția transilvană, alături de cea bucovineană și basarabeană, a reprezentat o parte componentă relevantă, datorată în bună parte luminilor Școlii Ardelene și inițiativei reprezentaților generației pașoptiste care, în numele unității spirituale a românilor de pretutindeni, au trecut… Citește mai multDrept natural sau organicism juridic? Legatul Şcolii Juridice Ardelene în gândirea juridică românească

Un mare spirit juridic al locului, al Cernăuțiului universitar în special – sub ale cărui auspicii academice rostim astăzi, 27 septembrie 2019, cuvintele ce urmează –, l-am numit astfel pe Eugen Ehrlich (1861–1922), considera că, indiscutabil, centrul de greutate al dreptului rezidă în societatea însăși, iar principalele calități cerute și prețuite la un jurisconsult ar trebui să fie „ochii care văd și urechile care aud”, ceea ce ar fi impus și schimbarea radicală a reperelor și obiectivelor învățării dreptului și… Citește mai mult“Ecologia dreptului” și “Dreptul viu” astăzi

Motto: Dacă toate puterile Statului emană de la Națiune, toată puterea Națiunii emană de la Justiție (Rezoluția Congresului avocaților, Cernăuți, 5 decembrie 1925) Anii marcării Centenarului Marii Uniri au repere juridice ferme, de maximă importanță națională și amplă semnificație istorică. După ce în 2018 au fost sărbătorite actele de autodeterminare de la Chișinău (27 martie/9 aprilie), Cernăuți (15/28 noiembrie) și Alba Iulia (18 noiembrie/1 decembrie) 1918, anul acesta a venit rândul aniversării unificării judiciare transilvane și bucovinene, a constituirii marii universități… Citește mai mult100 de ani de justiție națională în Transilvania și de la constituirea primei curți de apel ardelene românești – Memorie istorică și priorități actuale

Organizarea unei dezbateri în jurul actualităţii gândirii sociale şi juridice eminesciene de către două institute ale Academiei Române cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la moartea celui pe care şi Papa Francisc îl numea cu două săptămâni în urmă la Iaşi „poetul naţional” al românilor, confirmându-l iarăși ca suprem reper identitar, este un demers care astăzi mai mult ca oricând – în condiţiile în care locul lui Eminescu în cultura română şi rolul cercetării ştiinţifice academice și mai… Citește mai mult“Știința dreptului şi misiunea ei” în societatea românească

În cadrul rubricii sale Idées d’été, sub titlul La vérité si je mens, prestigiosul jurnal francez Le Monde a întreprins o anchetă insolită, dar de mare interes, cu ajutorul a șase personalități din tot atâtea domenii de activitate, pe tema Comment affronte-t-on la vérité dans l’exercice de son métier? Pentru profesia de avocat, sarcina de a aborda subiectul, atât de sensibil și de particular pentru apărătorii la bară a revenit maestrului François Saint-Pierre (membru al Baroului din Lyon, specializat în drept penal, autor al… Citește mai multDreptul la minciună?  

În ciuda caracterului său tradițional de „armistițiu” temporar (și parțial) pe câmpul de luptă al proceselor, vacanța judiciară estivală franceză 2017 pare a fi tulburată de un insolit conflict izbucnit în cadrul Baroului din Paris. Într-adevăr, după emoția creată de sinuciderea controversatului fost judecător de instrucție Jean-Michel Lambert (aflat la pensie și devenit autor de romane polițiste) în contextul reluării mediatice, și apoi oficiale, a anchetei asupra omorului copilului Gregory Villemin, în urmă cu 33 de ani (1984), și al… Citește mai multBaroul din Paris sub bănuiala de corupție și întrebările care își așteaptă dezlegarea

În timp ce la noi mai întâlnim chiar jurişti cu pretenţii, dar încremeniţi în percepţia „meşteşugărească” a dreptului, care îşi exprimă îndoiala faţă de implicarea juristului în dezbaterea publică şi conceptualizarea juridică a problemelor ecologice, în frunte cu cele ale schimbărilor climatice, iată că, în ţările dezvoltate, are loc o masivă reconsiderare a rolului „comunităţii juridice” în promovarea şi soluţionarea unor atari problematici, esenţiale pentru civilizaţia umană. Un exemplu recent, în acest sens, l-a constituit Forumul asupra în punerii în… Citește mai multComunitatea juridică şi rolul său în cauza climatică. Exemplul francez şi retardul tradiţional românesc

Trăim într-o lume mai juridicizată ca oricând, dar mai străină de spiritul autentic al dreptului, ca niciodată! S-a creat și parcă se extinde implacabil un univers hiperformatat, hipernormativ, hiperierarhizat, al conformității și normativizării, care provoacă teamă individului și funcționează după o logică cvasimilitară. El cuprinde și domină deja zone importante ale societății, precum cea a întreprinderilor, administrației, sănătății, educației, culturii și științei instituționalizate… în litera și, mai ales, în spiritul datului său. Sistemul „normativist”, spune dreptul, decide a priori cine… Citește mai mult<em>De iustitia et de iure</em> sau despre nevoia reabilitării ideii de drept

Expresia „dreptul patrimoniului cultural și natural” este o apariție recentă în peisajul dreptului comparat, lucrările consacrate subiectului rămânând încă rare și în căutarea definitivării obiectului propriu de reglementare și de cercetare, precum și în privinţa surprinderii și exprimării specificității sale. În orice caz, suntem în prezența unui ansamblu de reglementări în curs de structurare, formal într-o nouă ramură, dacă nu autonomă cel puțin identificabilă prin singularitatea sa. Ca o primă dimensiune definitorie, noul drept deține un obiect specific de protecție… Citește mai multPatrimoniul cultural și natural și Dreptul său