Vocație

Îi mai zice și „chemare” pentru că, îmi imaginez, așa o simți. Te cheamă. Dar dacă e cîntec de sirenă? Nu, nu e despre ce simți. E etimologie curată. Vine de la vocatus, substantivul latinesc care înseamnă chiar asta: chemare, invitare, convocare. Dar e și un pic de simțire, totuși. Vocatus e doar unul din cuvintele cu radicalul -voc, adică „al chemării”. Ca și verbul voco, al cărui prim sens este a chema ceva sau pe cineva, eventual strigînd. Iar unul din sensurile secunde este religios: a… Citește mai multVocație

Ghid vizual pe drumul înțelegerii

Niciodată nu mi-a plăcut reprezentarea clasică, arhicunoscută a Justiției: o femeie erectă, suflecată, legată la ochi, care ține balanța cu o mînă fermă și spada lungă cu cealaltă mînă, vînjoasă. Zeița Iustitia a fost introdusă în Panteonul roman de Octavian Augustus pe cînd Imperiul ajunsese la maxima întindere. În imaginarul popoarelor strînse sub pax romana, puterea Romei trebuia asociată cu zeița aceasta marțială și neiertătoare, care lovește cu sabia dreptății precum alți zei lovesc cu fulgerul. Zeița lui Octavian nu… Citește mai multGhid vizual pe drumul înțelegerii