Tag: Valentin Constantin

În zilele în care scriu aceste rînduri, posturile noastre de televiziune, care dezvoltă de mult timp un cult pentru partizanul canal CNN, au desfigurat cuvîntul ”protestatar”. Defularea violentă a furiei în mai multe orașe din Statele Unite este pentru redactorii români de știri echivalentul unor proteste. S-a gîndit oare cineva că a califica ca protestatari cetățenii americani ieșiți în stradă pentru a răni, a vandaliza și a fura înseamnă să-i insulți pur și simplu pe oamenii care luptă de atîtea… Citește mai multO versiune a urii absolute

Pe la începutul lunii martie curent am aflat că există specialiști care explică cum virusul din Wuhan, ca orice virus, va dispărea atunci cînd se va forma ”imunitatea de turmă” (herd immunity). Adică atunci cînd un procent semnificativ din populație se va contamina, cu sau fără simptome, și va crea o imunitate cvasi-generală. Într-o lume a corectitudinii politice, sintagma ”imunitate de turmă” are un sunet neplăcut. Ce politician ”responsabil” poate afirma că va dirija populația pe drumul spinos al imunizării… Citește mai multDiscreta imunizare a turmei

Cred că trebuie să-mi asum de la început postura antipatică. O spun tranșant: sentința penală pronunțată de doamna judecător Mihaela Nițu în procesul în care Pârvulescu Marin, Hodiș Vasile și Postelnicu Tudor au fost acuzați de infracțiuni împotriva umanități, a fost legală [1]. Ea va fi probabil conservată, după apel, de Înalta Curte de Casație și Justiție. În schimb, trimiterea în judecată a inculpaților a fost, pînă la un punct, inexplicabilă. Procurorii de la Parchetul General putea și trebuiau să… Citește mai multProblemele noastre și problemele doamnei judecător…

Ce fel de exercițiu a fost virusul chinezesc pentru autoritățile statului? Dacă răspunsul ar trebui dat în cît mai puține cuvinte, aș răspunde că a fost un exercițiu de guvernare mimetică. În acest moment, cu resursele umane pe care le desfășurăm în politică, nu suntem capabili de prea multă gîndire sau acțiune originală. Și dacă, printr-un miracol, sau printr-o salbă de miracole, gîndirea originală ar reuși să apară, nu cred că o vom recunoaște ușor și nu este deloc sigur… Citește mai multCum se vede o situație de pe locurile ieftine

Ca și în articolul precedent, publicat aici, cel care urmează a fost inspirat de studiul Contradictorialitatea ca obligație pentru judecători[1] și de volumul Rolul judecătorului în procesul civil[2] ale judecătorilor Gheorghe-Liviu Zidaru și Andreea-Anamaria Chiș. Iura novit curia (judecătorul sau tribunalul cunoaște dreptul pe care îl aplică), este ceea ce numim un adagiu sau un brocart[3]. Adagiile au și nu au, cum spunea cineva, ”majestatea originii artistocratice”. Unele sînt prea recente: e.g. electa una via, formulat în latină în 1854… Citește mai multCe este de fapt <em>iura novit curia?</em>

Am citit recent, în volumul omagial dedicat profesorului Valeriu Stoica, un text interesant și cu un titlu surprinzător: ”Contradictorialitatea ca obligație pentru judecători”[1]. Nu m-am gîndit niciodată la contradictorialitate în termeni de drept – obligație-privilegiu sau libertate. Autorii articolului sunt doi judecători cu experiență. În ce mă privește, cred că teoria procesului judiciar în România va fi salvată pînă la urmă de judecători. Pe ce se bazează ideea mea, poate ușor naivă? Pe faptul că prefer o teorie care pleacă… Citește mai multContradictorialitatea rămîne un concept abuzat

Un judecător român, probabil ca și mulți alți colegi ai săi din state care posedă sisteme de tip civil law, poate activa o viață întreagă în sistemul său judiciar fără să producă nici măcar un singur act care să reprezinte o manifestare a puterii în stat sau, cu alte cuvinte, există judecători în activitate cărora nu le va fi imputabilă niciodată o ingerință în sfera de competență a legislativului sau a executivului. Pentru a reprezenta o putere în stat, trebuie… Citește mai multDe ce ne spune Constituția că avem o ”autoritate judecătorească”, de ce cred judecătorii noștri că aparțin ”puterii judecătorești”?

Salut faptul că profesorul Cristian Clipa a reacționat la textul meu publicat recent pe acest site și mi-a oferit astfel ocazia de a încerca să fiu cît mai explicit. Poate voi reuși astfel să resping complimentul de a fi un sofist local „destul de ingenios”. Textul meu era despre o incompatibilitate normativă concretă existentă în interiorul Constituției și mai amintea, în treacăt, o altă incompatibilitate plasată la un nivel mai abstract. Înainte de a răspunde principalelor argumente ale profesorului Cristian… Citește mai multDin nou despre coerența dreptului nostru public