Problemele noastre și problemele doamnei judecător…

Valent

Cred că trebuie să-mi asum de la început postura antipatică. O spun tranșant: sentința penală pronunțată de doamna judecător Mihaela Nițu în procesul în care Pârvulescu Marin, Hodiș Vasile și Postelnicu Tudor au fost acuzați de infracțiuni împotriva umanități, a fost legală [1]. Ea va fi probabil conservată, după apel, de Înalta Curte de Casație și Justiție. În schimb, trimiterea în judecată a inculpaților a fost, pînă la un punct, inexplicabilă. Procurorii de la Parchetul General putea și trebuiau să… Citește mai multProblemele noastre și problemele doamnei judecător…

Cum se vede o situație de pe locurile ieftine

Valent

Ce fel de exercițiu a fost virusul chinezesc pentru autoritățile statului? Dacă răspunsul ar trebui dat în cît mai puține cuvinte, aș răspunde că a fost un exercițiu de guvernare mimetică. În acest moment, cu resursele umane pe care le desfășurăm în politică, nu suntem capabili de prea multă gîndire sau acțiune originală. Și dacă, printr-un miracol, sau printr-o salbă de miracole, gîndirea originală ar reuși să apară, nu cred că o vom recunoaște ușor și nu este deloc sigur… Citește mai multCum se vede o situație de pe locurile ieftine

Adio revistelor de drept de Fred Rodell (Traducere: Valentin Constantin și Teodor Papuc)

* Această traducere a apărut în numărul 3/2019 al Noii Reviste a Drepturilor Omului. Revista este singura care are în România o tradiție a publicării traducerilor de texte juridice. Inițiativa traducerii îi aparține d-lui Teodor Papuc. Am decis împreună republicarea textului lui Rodell aici, prin bunăvoința d-lui Gabriel Andreescu, directorul Noii Reviste a Drepturilor Omului. Este un text cu adevărat esențial (de la numele rubricii) și plin de umor. Cît este de oportun, de relevant, sau de actual, urmează să… Citește mai mult<i>Adio revistelor de drept</i> de Fred Rodell (Traducere: Valentin Constantin și Teodor Papuc)

Ce este de fapt iura novit curia?

Valent

Ca și în articolul precedent, publicat aici, cel care urmează a fost inspirat de studiul Contradictorialitatea ca obligație pentru judecători[1] și de volumul Rolul judecătorului în procesul civil[2] ale judecătorilor Gheorghe-Liviu Zidaru și Andreea-Anamaria Chiș. Iura novit curia (judecătorul sau tribunalul cunoaște dreptul pe care îl aplică), este ceea ce numim un adagiu sau un brocart[3]. Adagiile au și nu au, cum spunea cineva, ”majestatea originii artistocratice”. Unele sînt prea recente: e.g. electa una via, formulat în latină în 1854… Citește mai multCe este de fapt <em>iura novit curia?</em>

Contradictorialitatea rămîne un concept abuzat

Valent

Am citit recent, în volumul omagial dedicat profesorului Valeriu Stoica, un text interesant și cu un titlu surprinzător: ”Contradictorialitatea ca obligație pentru judecători”[1]. Nu m-am gîndit niciodată la contradictorialitate în termeni de drept – obligație-privilegiu sau libertate. Autorii articolului sunt doi judecători cu experiență. În ce mă privește, cred că teoria procesului judiciar în România va fi salvată pînă la urmă de judecători. Pe ce se bazează ideea mea, poate ușor naivă? Pe faptul că prefer o teorie care pleacă… Citește mai multContradictorialitatea rămîne un concept abuzat

De ce ne spune Constituția că avem o ”autoritate judecătorească”, de ce cred judecătorii noștri că aparțin ”puterii judecătorești”?

Valent

Un judecător român, probabil ca și mulți alți colegi ai săi din state care posedă sisteme de tip civil law, poate activa o viață întreagă în sistemul său judiciar fără să producă nici măcar un singur act care să reprezinte o manifestare a puterii în stat sau, cu alte cuvinte, există judecători în activitate cărora nu le va fi imputabilă niciodată o ingerință în sfera de competență a legislativului sau a executivului. Pentru a reprezenta o putere în stat, trebuie… Citește mai multDe ce ne spune Constituția că avem o ”autoritate judecătorească”, de ce cred judecătorii noștri că aparțin ”puterii judecătorești”?

Valentin Constantin: Procesul judiciar modern este una dintre cele mai remarcabile invenţii ale civilizaţiei umane

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule profesor, pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor JURIDICE.ro. Cum este, din punctul dumneavoastră de vedere, învățământul juridic românesc și schimbări ar trebui făcute? Vă mențineți afirmația din 2011 că universitățile de pe continent, universitățile românești în special, par să acorde o atenție exagerată examenelor, care devin tot mai sofisticate,  uneori chiar mai sofisticate decât cursurile? Valentin Constantin: Cînd mă gîndesc cum este învăţămîntul juridic românesc îmi amintesc vorba lui Blaise Pascal „Cînd… Citește mai multValentin Constantin: Procesul judiciar modern este una dintre cele mai remarcabile invenţii ale civilizaţiei umane

Din nou despre coerența dreptului nostru public

Valent

Salut faptul că profesorul Cristian Clipa a reacționat la textul meu publicat recent pe acest site și mi-a oferit astfel ocazia de a încerca să fiu cît mai explicit. Poate voi reuși astfel să resping complimentul de a fi un sofist local „destul de ingenios”. Textul meu era despre o incompatibilitate normativă concretă existentă în interiorul Constituției și mai amintea, în treacăt, o altă incompatibilitate plasată la un nivel mai abstract. Înainte de a răspunde principalelor argumente ale profesorului Cristian… Citește mai multDin nou despre coerența dreptului nostru public

Cîtă coerență a rămas în dreptul nostru public?

Valent

După Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 a Curții Constituționale a României, dreptul nostru public pretinde să fie descris în termenii lui William Shakespeare pentru că seamănă tot mai mult cu “o poveste plină de zgomot și furie, spusă de un idiot și fără nicio noimă”.[1] Dacă vă imaginați că acest citat este nepotrivit, s-ar putea să vă înșelați. Pentru atmosfera generală este suficient să vă amintiți Codul penal din 2014, modificat de opt ori și Codul de procedură… Citește mai multCîtă coerență a rămas în dreptul nostru public?

O porție de perplexitate

Valent

Hotărîrea 1/2017 a Plenului Curții Constituționale este firul roșu care leagă acest text de ultimul pe care l-am publicat aici. Recent, Curtea de Apel București, o instanță importantă în sistemul nostru judiciar, a decis că este competentă să judece o acțiune în anularea Hotărîrii de mai sus, acțiune aflată de fapt în mod clar în afara competențelor sale și, în general, în afara competenței instanțelor judecătorești. Chestiunea competenței face obiectul primei jumătăți a acestui text. Speța este relativ simplă. O… Citește mai multO porție de perplexitate