Unele probleme actuale referitoare la contractul de mandat. Revocarea de către mandant

|

I. Revocarea mandatului sub regimul C. civ. anterior 1. Întrucât prin tradiție mandatul era privit ca fiind încheiat în interesul mandantului și ca fiind un contract intuitu personae, care se întemeia pe încrederea mandantului în mandatarul căruia îi delega puterea de a încheia acte juridice în numele și pe seama sa, sub regimul C. civ. anterior, s-a considerat firesc ca atunci când, pe parcursul executării contractului, încrederea se fisura sau dispărea, mandantul să fie în drept să retragă împuternicirea acordată… Citește mai multUnele probleme actuale referitoare la contractul de mandat. Revocarea de către mandant

Din nou despre coerența dreptului nostru public

|
Valent

Salut faptul că profesorul Cristian Clipa a reacționat la textul meu publicat recent pe acest site și mi-a oferit astfel ocazia de a încerca să fiu cît mai explicit. Poate voi reuși astfel să resping complimentul de a fi un sofist local „destul de ingenios”. Textul meu era despre o incompatibilitate normativă concretă existentă în interiorul Constituției și mai amintea, în treacăt, o altă incompatibilitate plasată la un nivel mai abstract. Înainte de a răspunde principalelor argumente ale profesorului Cristian… Citește mai multDin nou despre coerența dreptului nostru public

Cîtă coerență a rămas în dreptul nostru public?

|
Valent

După Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 a Curții Constituționale a României, dreptul nostru public pretinde să fie descris în termenii lui William Shakespeare pentru că seamănă tot mai mult cu “o poveste plină de zgomot și furie, spusă de un idiot și fără nicio noimă”.[1] Dacă vă imaginați că acest citat este nepotrivit, s-ar putea să vă înșelați. Pentru atmosfera generală este suficient să vă amintiți Codul penal din 2014, modificat de opt ori și Codul de procedură… Citește mai multCîtă coerență a rămas în dreptul nostru public?

Statul de drept în România la 100 de ani de la Marea Unire. Rolul profesiilor juridice

|

Nu există formă de organizare umană, cu atât mai puţin statală, fără corp de legi şi jurişti, fie că s-au chemat praetor, juris-consultus, jude, judecător, procuratores etc. Nici România Mare nu a fost posibilă fără efortul colosal al juriştilor de a crea unitate instituţională, şi mă refer aici strict la instituţia juridică, la concept. Actul unirii a fost unul declarativ, entuziast. Apoi am rămas noi să traducem unitatea şi s-o desăvârsim. Dacă mă gândesc la profesiile juridice de acum 100… Citește mai multStatul de drept în România la 100 de ani de la Marea Unire. Rolul profesiilor juridice

Efectul Picasso și disonanța cognitivă

|

În anumite opere ale lui Picasso, artistul a sporit dimensiunile părților din lucrări care ne plac și le-a micșorat pe celelalte. Exagerarea calităților și minimalizarea slăbiciunilor este un fenomen psihologic constatat în multe situații, putându-se spune că este specific speciei umane. Dacă ar fi să-i dăm un nume, acela ar fie efectul Picasso. Acest efect ține de natura umană, fiind observabil atunci când oamenii își evaluează propriile calități sau defecte, constatându-se că, de regulă, primele sunt supraevaluate, în timp ce… Citește mai multEfectul Picasso și disonanța cognitivă

Dascălul-judecător: Domnul Marin Popa

|

Despre Domnul Marin Popa, se poate spune mai degrabă ce nu a fost în lumea dreptului românesc și a justiției decât ce a fost. Pentru că a făcut foarte multe, pentru că fost uriaș, pentru că tot ce a făcut, a făcut într-un fel de care puțini sunt în stare. A fost asistent universitar, a fost judecător, a fost președinte de instanță la cea mai grea instanță din țară la acea vreme (începutul anilor `90, Tribunalul București), a fost judecător… Citește mai multDascălul-judecător: Domnul Marin Popa

Profesia de avocat independentă – condiție a justiției independente și imparțiale

|

Alături de mesajul adresat în numele Corpului profesional al avocaților pentru reușita Conferinței cu tema „Independența și imparțialitatea justiției în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, îmi fac datoria să evoc, pe scurt, câteva aspecte ce configurează „independența avocatului” și raporturile dintre aceasta și „independența justiției”. Un sistem eficace de administrare a justiției presupune nu numai o justiție independentă și nepărtinitoare ci și o profesie de avocat independentă. Independența nu este numai o stare de spirit ci și un statut… Citește mai multProfesia de avocat independentă – condiție a justiției independente și imparțiale

Profesia de avocat în România în anul aniversării Centenarului Marii Uniri. Dăinuirea identității Baroului român

|

În istorie există momente-cheie de care depind, în mod fundamental, perspectivele unei profesii. Unirea din 1918 a determinat, obiectiv, unificarea Barourilor din România întregită, împrejurare decisivă în evoluția Baroului român. Fără a ignora împrejurarea esențială că Barourile sunt alcătuite din avocați care, deopotrivă cu semenii lor ,au trăit și trăiesc „sub vremuri”, avocații au pus umărul la construirea și consolidarea identității vieții juridice românești, dar și la consolidarea și dezvoltarea Statului român pe baza regulilor de drept! Cinstim în acest… Citește mai multProfesia de avocat în România în anul aniversării Centenarului Marii Uniri. Dăinuirea identității Baroului român

Serviciile juridice nu mai sunt rezervate exclusiv avocaţilor

|

Loredana Voiculescu: Care este, pe scurt, rolul Uniunii Naționale a Barourilor din România? Gheorghe Florea: Rolul Uniunii Naţionale a Barourilor din România este de autoreglementare a profesiei și de apărare a acesteia în raport cu autoritățile. Totodată, UNBR are un rol important în apărarea prestigiului avocaturii, prin instituirea regulilor deontologice și vegherea la respectarea acestora. Rolul UNBR, format din barouri, este sintetizat în art. 10 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: ”Barourile şi UNBR asigură… Citește mai multServiciile juridice nu mai sunt rezervate exclusiv avocaţilor

Deciziile definitive ale CCR date în soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională NU sunt doar ACTE CONSULTATIVE

|

1. Texte constituționale de referință: 1.1. ”Art. 146 (1) lit. „e”: „Curtea Constituțională are următoarele atribuții: e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii”. 1.2. Art. 147 (4): „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” 2. Unele observații asupra aplicării textelor. 2.1…. Citește mai multDeciziile definitive ale CCR date în soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională NU sunt doar ACTE CONSULTATIVE