Mircea DUȚU

Studii: Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (1981), şef de promoţie pe ţară; doctor în drept, al aceleiaşi universităţi (1992).

Specializări şi documentări: Primul bursier NATO din România (1990) în domeniul cercetării insti­tuţiilor democratice (ENA, Paris), cu o temă privind separarea puterilor în stat; Universitatea din Limoges, Centrul de cercetări inter­disciplinare în domeniul dreptului mediului, amenajării şi urbanismului (CRIDEAU); bursă a Consiliului Europei (1992-1993); Paris I Pantheon-Sorbonne (1997); Universitatea din Zaragoza, Centrul de drept al apei (Spania, 2002).

poza 2Activitate profesională: procuror (1981-1983); ziarist şi consilier juridic (1983-1993); cercetător ştiinţific prin­ci­pal I (Institutul de cercetări în domeniul muncii şi protecţiei sociale, 1993-1998); con­ferenţiar universitar (1997); profesor universitar (1998), profesor conducător de doctorat din anul 2003; Decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti (1998-2001), Rector (2001-2007) şi Preşedinte al acestei universităţi (din 2008); director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române (din 2011); vicepreşedinte al Comisiei de ecologie a Academiei Române (din 2003); Preşedintele Asociaţiei Române de Drept al Mediului (din 2003); membru al Consiliului de administraţie al Centrului Internaţional de Drept Comparat al Mediului (Limoges, Franţa, din 1998); membru al Comitetului de coordonare al reţelei de drept al mediului din cadrul Agenţiei Universitare a Francofoniei
(Paris, din 2001); director-fondator al Revistei Române de Drept al mediului (2003) şi al periodicului Ecologistul (2006); membru al Asociaţiei internaţio­nale de drept al urbanismului (2006); membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă (2010); membru activ al Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice din Republica Moldova (2008); avocat în Baroul Bucureşti (din 1995); profesor-invitat la universităţi din Franţa, Portugalia şi Spania pentru cursuri şi prelegeri de drept comparat al mediului.

Publicaţii: autor al numeroase monografii, cursuri universitare şi tratate (peste 50), în domenii precum: dreptul mediului, dreptul urbanismului (fiind considerat fondatorul acestor discipline în România), istoria instituţiilor juridice, precum: Dreptul mediului (1992); Dreptul internaţional şi comunitar al mediului (1995), Dreptul comunitar al mediului (1997), Autorizaţiile de urbanism (1998), O istorie a avocaturii române (2000), Dreptul urbanismului (2001), Dicţionar de drept al mediului (2001), Dicţionar de drept privat (2001), Justiţia la judecata istoriei (2002), Dreptul mediului, tratat, în 2 volume (2003), Dreptul internaţional al mediului (2004), Principii şi instituţii fundamentale de drept comunitar al mediului (2005),
Istoria Baroului din Bucureşti (2006), Istoria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2007, 2012); Dreptul urbanismului (ediţia a IV-a, 2009); Dreptul contenciosului european (2010); Procesul lui Iisus (2009, 2010); Pilat din Pont, judecătorul lui Iisus (2009); Procesul lui Pavel, apostolul neamurilor (2011), Politici publice de mediu (2012); autor a peste 100 de studii (printre care cel intitulat ,,Despre necesitatea, obiectul şi trăsăturile definitorii ale dreptului ecologic”, Revista Română de Drept nr. 5/1989, care a fundamentat teoretic necesitatea unei asemenea discipline şi în România) apărute în reviste de specialitate de prestigiu din ţară şi din străinătate (Budapesta, Paris, Madrid, Coimbra etc.); numeroase articole de presă pe tematică juridico-ecologică.

Contribuţii teoretice esenţiale: recunoaşterea şi definirea unui drept uman fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic; conceptul de drept al ecosferei; dreptul schimbărilor climatice; afirmarea particularităţilor răspunderii civile pentru prejudiciu ecologic, răspunderii penale şi contravenţionale în materie de mediu, existenţa unor sancţiuni specifice de mediu; guvernanţa ecologică; particularitatea dreptului urbanismului: noţiune, principii, acte de drept al urbanismului, răspunderea specifică; monografii de pionierat în istoria instituţiilor juridice româneşti.

Premii şi distincţii: Ordinul ,,Meritul pentru învăţământ”, în grad de comandor (2004); Laureat al Premiului de excelenţă acordat de Ministerul Mediului (2009); Premiul „Nicolae Titulescu” Academiei Române pentru „Tratat de dreptul mediului” (2009); Premiul „Tudor R. Popescu” al Academiei Oamenilor de Ştiinţă pentru „Dreptul mediului” (2010 – curs universitar); Premiul „Andrei Rădulescu al Uniunii Juriştilor” din România (2002 şi 2007); Premiul Mircea Manolescu al UJR (2003); Premiul Asociaţiei Generale a Economiştilor pentru ,,Cea mai bună carte ştiinţifică a anului 2003” (Dreptul mediului, tratat); Doctor “Honoris Causa” al Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş.

Lasă un răspuns