WOMEN IN LAW. Andrada Damian: Nu cred în limitări
30 septembrie 2022 | Alina MATEI
Alina Matei
Andrada Damian
Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă avocat Andrada Damina, CA Andrada Daminan, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist?
Andrada Damian: Doresc să vă felicit pentru demers și să-mi exprim recunoștința și onoarea de a fi inclusă printre atâtea profesioniste ale domeniului, care mi-au servit și îmi servesc ca model și inspirație.
Mărturisesc că îmi este dificil să vorbesc despre mine, deși vorbesc enorm de mult despre aproape orice. Exercițiul este însă unul util. Am profitat de ocazie să aflu viziunea colaboratorilor apropiați, care mă consideră creativă, cu mult fler juridic, plină de deschidere și înțelegere, de empatie, dar și de încredere în propria persoană.
Personal, îmi place să cred că am abilitatea de a transfera încrederea despre care mi s-a vorbit și asupra clienților / colaboratorilor, că mă definesc capacitatea de a susține și încuraja, loialitatea neclintită, integritatea, precum și abilitatea de a prelua mai multe roluri. Spun mereu asta: în viziunea mea, avocatura este doar parțial exercitată în aria științelor juridice, având o componentă importantă de “rezolvat probleme”, respectiv de stabilit și menținut interacțiuni socio-profesionale. Astfel, consider că mă definește în mod deosebit și adaptabilitatea. După cum cred că am abilitatea de a înțelege demersurile antreprenorilor, de a proteja business-ul, de a intui prioritățile și de a relata mai degrabă cum se poate face.
Alina Matei: Din experiența dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?
Andrada Damian: Din fericire, prin raportare la momentul prezent, apreciem că putem spune cum implicarea femeilor este ce vor acestea să fie, de la rol de suport la ipostaza de coordonator / decident.
Nu cred în limitări, dar cred (opinie nepopulară) în oarece delimitări firești, și sunt de părere că anumite arii de practică sunt mai adecvate bărbaților, după cum în altele excelează mai degrabă doamnele. Și cred că este firesc să fie așa, în planul profesiilor juridice, ca și în general, avem și abilități comune (creativitatea, inteligența, anduranța, rezistența la stres, capacitatea de a asimila informație), deci și arii de practică în care suntem prezenți în egală măsură, dar avem și puncte forte / nevralgice ce ne diferențiază. Mă refer aici la inclinația mai prezentă în rândul bărbaților spre tehnic, mecanic, practic, pe alocuri spre pragmatism, ceea ce îi face o prezență predominantă în materie penală, in ariile ce implică normative tehnice, după cum mă refer și la abilitățile mult mai specifice doamnelor, de regulă mai empatice, mai capabile de a îmblânzi și cuvinte și orgolii, de a imprima și o binevenită latură sufletească, de a arăta responsabilitate civică. Personal, aș încredința mai degrabă unei doamne cauze în materie de apărare a drepturilor fundamentale (și s-a văzut implicarea acestora în contextul măsurilor adoptate pe fondul pandemiei), în materie de dreptul familiei, și în tot ceea ce privește cauzele care au și un aspect social pronunțat.
Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită la cel de profesionist al dreptului – ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?
Andrada Damian: Pe marginea acestei întrebări, răspunsurile vor viza cu siguranță ideea unui echilibru între viața profesională și cea personală, precum și identificarea momentelor în care una dintre acestea trebuie să fie prioritară. Subscriu evident la această opinie, însă am avut norocul înțelegerii și șansa de a le putea îmbina fără “prejudicii majore” față de una dintre ipostaze.
Pot însă vorbi despre filtre, atât din perspectiva de a le fi aplicat cu succes, cât și din, poate mai valoroasa perspectivă, de a fi eșuat plenar. Astfel, deși desigur putem consilia, ajuta, sfătui, chiar asista ocazional (cu accent pe “ocazional”) partenerul de viață, cred că ar fi de evitat împletirea rolurilor, fie prin a lucra cu partenerul, fie prin a-i fi principalul avocat, viziune pe care am aplicat-o. Cum însă lecțiile vin și din (mai ales?) greșeli, pot recomanda cu vocea experienței evitarea oricărei situații unde partenerul și partea asistată se intersectează, dar nu se suprapun ca interese și viziune / obiective. Iar când acest lucru nu e posibil, dat fiind ecosistemul de business nu chiar atât de extins, se impune ca “filtru” jurământul murmurat la admiterea în profesie, iterat însă cu respect și, pe cât posibil, delicatețe (că tot am precizat despre aptitudinile mai degrabă specifice doamnelor).
Alina Matei: Mediul juridic oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie?
Andrada Damian: Ca să furnizez un răspuns tipic pentru un avocat: “depinde – de ce vor ele să fie”. Categoric oferă oportunitatea de a fi ce vor ele să fie în plan profesional, ceea ce nu exclude uneori anumite prejudecăți, anumite dificultăți, dar pentru onestitate, implică și anumite șanse aparte. Totul ține de anduranța noastră în a nu lăsa încercările mai puțin agreabile, sau ipostazele în care ne-am găsit în deja tocitul clișeu de #metoo să aibă un impact major, și de a ne menține și impune fără a abdica de la atributele feminității.
Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată, este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)?
Andrada Damian: Sigur că da, este o perioadă extrem de favorabilă. Se vorbește uneori despre contribuția mai degrabă limitată a femeilor, vorbind de istoria extinsă, dar trebuie ținut cont de momentul relativ tardiv în care au avut dreptul la educație, de exemplu. Particular, trebuie ținut cont de chinurile primelor doamne avocat din România, despre cum acestea trebuiau însoțite de soț în sala de judecată, pentru că absolvirea facultății și, după o serie de litigii, dreptul de a fi primite în barou, nu implicau și schimbarea legislației civile în materie de capacitate de exercițiu.
Femeile juriste, și femeile în general, pot avea rolul de a inspira prin exemplu. Și pot inspira o responsabilitate aparte, aceea care nu implică doar cumul de experiențe, informație, lecții, cât și aptitudinea anti-fragilă, vorba lui Taleb, de a uita uneori tot ce știm, de a ne delimita de prejudecăți, și de a învăța din nou, în cea mai profundă formă de responsabilitate: aceea de a reîncepe, de a fi din nou prezenți cu prospețime, de a avea curajul de învăța și de a ne rătăci din nou.
Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?
Andrada Damian: Am avut, desigur. Și nu m-aș referi aici la Madeleine Albright sau Indira Gandhi, deși mi-au furnizat și inspirație și au făcut subiectul a numeroase lecturi în anii mei mai tineri (“Doamna secretar de stat” fiind una dintre cărțile mele preferate din afara beletristicii).
M-aș referi mai degrabă la doamnele Cleopatra Leahu și Luminița Popa, primii mei mentori, pe care sper a-i replica măcar puțin în cum scriu, cum mă documentez, cum mă raportez la profesie. M-aș referi la prietena și multă vreme colega mea avocat Cristina Man, între timp partener al unei mari firme de avocatură, ce mă inspiră de când am cunoscut-o să dezvolt aptitudini care mie îmi lipsesc. Mă refer la femei din istoria trăită, care sunt norocul meu nesperat și poate nemeritat: Cori Grămescu, care poate exemplifica excepțional în sensul întrebării anterioare, cum femeile pot fi tot ce vor să fie, Daniela Vaida, profesionist desăvârșit de mai bine de 30 de ani într-o altă profesie despre care se pot scrie romane despre încercările femeilor (medicina), precum și femeile din familia mea, despre care nu relatez punctual, pentru a nu încărca în sirop această relatare despre profesie.
Alina Matei: Am trăit în epoca Pandemiei și a tulpinilor de COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, din punct de vedere personal și profesional?
Andrada Damian: Debutul acestei perioade a fost pentru mine, atât personal, cât și profesional, în spectrul tragismului (și îmi măsor cuvintele). Am pierdut enorm profesional, și am trăit o măcinare personală profundă. Și nespus de multe lipsuri.
Dar mult mai important, tot această perioadă mi-a adus apoi norocul de a mă apropia de oameni cu viziuni similare și de a construi alături de aceștia. Este categoric o încercare pe care nu o doream, dar pe care am transformat-o într-o felie de viață superbă, valorificând nespus și ceea ce fusese pentru o vreme restricționat, călătorii, planuri, ieșiri, și ceea ce sper să valorific mereu, indiferent de circumstanțe: timp pentru ai mei, ocazia de apropiere, descoperire, bucurie.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.
Andrada Damian: Reiau vorbe importante de le-am spus și spus oamenilor apropiați mie: Sunteți. Puteți. Evoluția și învățarea sunt un proiect întins cât întreaga viața. Iar în ipostazele fericite, uneori totul trebuie să se schimbe pentru ca totul să rămână la fel.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Andrada Damian: Eu vă mulțumesc din nou pentru invitație și pentru inițiativă. Sper să ne intersectăm multă vreme și să povestim despre reușite.
Alina Matei: De asemenea, mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCR, certSIGN, CSALB, OMV Petrom.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
