WOMEN IN LAW. Andreea Șerban: Felul în care o persoană se implică în carieră ține de caracteristicile sale
26 octombrie 2022 | Alina MATEI
Alina Matei
Andreea Șerban
Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă avocat Andreea Șerban, Senior Managing Associate în cadrul departamentului de Drept Financiar Bancar al Reff & Asociații | Deloitte Legal, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist?
Andreea Șerban: Ceea ce mă definește ca om mă definește de fapt și ca profesionist: angajamentul pe care l-am făcut față de mine de nu mă opri din dezvoltare, dăruirea în tot ceea ce fac și… dorința de sens.
Această aspirație profundă m-a făcut să dau o anumită direcție vieții mele, să fac anumite alegeri.
Caut mereu și mă bucură să văd (și să încurajez) potențialul în oameni, proiecte și idei. La începuturile carierei mele nu eram însă în felul în care sunt astăzi. Ca mulți alții, eram așa cum te modelează școala.
Educația formală a însemnat competiție, pe parcursul multor ani am fost comparați, recompensați și validați cu precădere prin prisma rezultatelor obținute. Așa că ni s-a format convingerea că va avea succes în viață doar cel care are toate răspunsurile, abordează lucrurile în mod individualist, luptă până în pânzele albe și nu pierde (adică… se sacrifică indiferent care ar fi prețul plătit și fără să se întrebe dacă lupta merită). Mulți dintre noi ne-am zbătut să ajungem la perfecțiune din încercarea (sortită, evident, eșecului) de a ne controla lumea. Încercam să nu lăsăm oamenii să vadă nimic din ceea ce ar putea fi perceput drept o „slăbiciune”.
Ce am conștientizat între timp este că nu îmi doresc să fiu așa. Îmi pasă foarte mult de oamenii cu care lucrez (de colegi, clienți, de avocații care reprezintă părțile adverse cu care mă întâlnesc în tranzacțiile mele), sunt o persoană deschisă și caldă, care are multe de oferit și am înțeles că este în regulă să mă arăt lumii în acest fel, să le vorbesc din inimă. Maturizându-mă și educându-mă din punct de vedere emoțional, am reușit să mă relaxez tot mai mult și am dobândit curajul să fiu eu așa cum am simțit că trebuie să fie un avocat, adică o persoană creativă, pragmatică și inteligentă, integră, cu bun simț și echilibrată, care nu are doar cunoștințe tehnice și de business solide, ci inspiră și oferă încredere, se face înțeleasă, îi ascultă (și îi înțelege) pe ceilalți și e autentică. În mod firesc, nu reușesc cu fiecare ocazie să mă manifest în toate aceste feluri, dar e extrem de important pentru mine să cred că reușesc să fiu așa de cele mai multe ori.
Alina Matei: Profesia aceasta, ca multe altele, presupune un proces continuu de transformare, evoluție, învățare și dezvățare. Din experiența dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?
Andreea Șerban: Înțeleg, bineînțeles, faptul că vă exprimați metaforic, însă chiar și așa, nu cred într-o implicare „nelimitată” în nicio profesie. Refuz să îmi imaginez încotro ne-ar putea duce, mai ales în vremurile pe care le trăim. La fel cum nu cred în orice alte abordări nesănătoase și extremiste ale oricărui sector al vieții noastre. Aplic și încurajez construcția pe termen lung, și, în viziunea mea, asta presupune gândire strategică, claritate cu privire la scop și destinație, stabilirea unor granițe sănătoase, echilibru, perseverență și o doză de curaj, rămânând însă pragmatic și realist.
Ca în oricare altă profesie și indiferent că vorbim despre femei sau bărbați, am văzut că felul în care o persoană se implică în carieră ține de caracteristicile sale (adică de personalitatea și credințele sale, de încrederea și stima de sine, de modul în care este „construită” și a fost educată), de conjunctura socială în care se află (situația familială și starea sa materială, oportunitățile de la locul de muncă etc.) și de viziunea sa (adică de nevoile, aspirațiile și prioritățile sale pe termen scurt, mediu și lung). În mod evident, nivelul de implicare variază și în funcție de etapa de viață pe care o parcurge fiecare persoană.
Suntem diferiți și drept urmare facem alegeri diferite, cred însă că cei care pot alege sunt datori față de ei să nu aleagă „pe pilot automat”, ci în mod conștient și asumat.
Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită/mamă la cel de profesionist al dreptului ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?
Andreea Șerban: Vă voi răspunde din perspectiva unei femei care și-a construit o carieră, dar care nu și-a ales încă partenerul de viață și nu este încă mamă. Într-un atare context, cred că „filtrul suprem” pe care ar fi matur și înțelept „să îl aplici”, pentru a crea premisele potrivite de a întrepătrunde, în viitor, în mod armonios, planul personal și cel profesional, este „pe cine alegi să îți fie partener de viață?”.
A face parte dintr-un cuplu este o alegere, la fel cum singurătatea este, de fapt, tot o alegere. Evident, fiecare alegere are avantaje și dezavantaje. Alegerea partenerului este extrem de importantă, deoarece nu impactează doar toate celelalte roluri pe care le jucăm ca femei, ci și sănătatea noastră emoțională, psihică și fizică, pofta noastră de viață. Ne influențează starea de bine, echilibrul interior, stima și respectul de sine, încrederea că merităm o carieră împlinitoare și că vom fi susținute să reușim în tot ceea ce ne propunem. Contează enorm, bineînțeles, ce anume oferi ca femeie și cum reușești, în pofida responsabilităților, stresului și agendei tale solicitante de la job, să construiești și să cultivi relația de cuplu, să rămâi atentă la tine și la celălalt, binevoitoare, prezentă și deschisă sufletește. Adică să nu pierzi contactul cu energia ta feminină. Cred că avem niște premise mai bune să primim lucrurile la care tânjim, cum ar fi înțelegere și încurajare în carieră, dacă vom reuși să ne reunim destinele cu oameni cu valori comune de viață, să trăim în armonie unul lângă celălalt, să evităm să ne judecăm și să ne criticăm, să nu intrăm în lupte orbești pentru putere și în competiție.
Adevărul e însă că de-a lungul vieții, femeile nu au doar rolul de a fi soțiile cuiva, ci „jonglează” cu multe alte roluri, toate importante la rândul lor, cum ar fi cel de fiică, soră, prietenă, colegă, iubită, mamă, profesionistă. Așa că mi s-ar părea îngust și injust dacă am fi privite dintr-un singur unghi, atâta timp cât frumusețea noastră ca femei vine, printre altele, din contemplarea imaginii de ansamblu.
Alina Matei: Mediul juridic le oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie?
Andreea Șerban: Oportunități sunt, firește, diverse și multiple. Se spune însă că suntem rezultatul educației primite în cadrul familiei, a mediului social (anturajul nostru) și a deschiderii noastre de a continua să ne dezvoltăm în mod individual.
Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)?
Andreea Șerban: În măsura în care înțeleg corect întrebarea dumneavoastră, vă mărturisesc cu sinceritate că eu nu știu să apreciez, în ce măsură, prin comparație cu o femeie care are o altă profesie, o femeie care urmează o carieră în domeniul juridic ar putea juca un rol mai important (sau mai puțin important) în a conștientiza faptul că fiecare femeie (sau, mai general, persoană) este responsabilă de alegerile sale în viață. Mi se pare că sunt alte zone, mult mai intime și complexe, ale fiecărei persoane, care cântăresc mult mai „greu” decât profesia femeii respective, în procesul de introspecție, formare și conștientizare umană.
Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?
Andreea Șerban: Sunt deosebit de norocoasă să fiu înconjurată de femei și de mentori minunați. De-a lungul anilor, m-au inspirat colegele mele, prietenele mele, profesoarele mele, dar și artistele, cercetătoarele și scriitoarele cu lucrările cărora am rezonat. Însă cele mai mari daruri pe care le-am primit au fost ceea ce m-au învățat – și ceea ce continuă să mă învețe – femeile din familia mea. Îi sunt nespus de recunoscătoare mamei mele, de la care am învățat ce înseamnă feminitatea, rafinamentul și eleganța, autenticitatea, sprijinul, dar și disciplina, importanța respectării cuvântului dat, cinstea, gândirea critică și curajul. Bunica mea este o altă sursă importantă de inspirație pentru mine. Încerc să duc mai departe spiritul, înțelepciunea, blândețea, generozitatea, sensibilitatea, sufletul curat și bunătatea ei infinită. M-am bucurat să primesc recent feedback-ul că mă îmbujorez la fel ca bunica mea, deci îmi place să cred ca sunt pe un drum bun.
Alina Matei: Trăim în epoca Pandemiei și a tulpinilor de COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, din punct de vedere personal și profesional?
Andreea Șerban: A fost o perioadă tumultuoasă și profund transformatoare pentru mine, însă mi-a luat un timp până când am reușit să o privesc dintr-o perspectivă pozitivă. Am trecut printr-un „training intensiv” și m-am maturizat.
La o privire mai „de suprafață” a evenimentelor, în primul rând, în contextul pandemiei de COVID-19 mi s-a schimbat ritmul vieții zilnice. În perioada martie – mai 2020 am stat în casă și nu am mai putut să lucrez de la birou, împreună cu colegii mei. Noi am revenit la birou, cu respectarea noilor reguli de desfășurare a activității, imediat ce ni s-a permis, în ciuda faptului că am colaborat excelent și în perioada când am lucrat de la distanță. Ne-am dat seama că pe noi ne ajută nu doar să fim împreună, ci și să avem o separare mai clară între spațiul vieții personale și al celui în care ne desfășurăm activitatea profesională.
Această „separare” nu ne-a asigurat doar un element de continuitate cu viața noastră pre-pandemie (de altfel, deloc de neglijat), ci și o anumită doză de speranță și optimism. Asta pentru că suntem foarte norocoși, râdem mult la birou, învățăm unul de la celălalt, explorăm și ne face plăcere să petrecem timp împreună. Pe de altă parte, eu sunt o persoană foarte activă social, care are foarte multe preocupări în afara biroului și locuinței sale. Așa că am simțit din plin restricțiile libertății de mișcare când nu am mai putut să călătoresc frecvent în străinătate, tatăl meu locuind atunci la Londra.
La un nivel mai profund (de data aceasta, privind în interiorul meu), după ce am depășit, treptat, teama pentru sănătatea mea și a celor dragi, am început să mă obișnuiesc cu restricțiile și cu gândul că de fapt pandemia este aici pentru a rămâne o vreme (nu știm cât). N-am avut de ales, așa că a trebuit să învăț să nu mai fug, să nu mai fiu mereu în mișcare/„pe pilot automat” și cu agenda plină, să mă împrietenesc cu mine și să mă încarc altfel. Am continuat să practic Qiqong, am continuat ședințele de terapie în mediul online, am meditat mai disciplinat, am citit foarte mult și m-am uitat cu mai multă profunzime în interior. Am început să îmi cultiv o relație mai autentică și mai profundă, atât cu mine, cât și cu cei din jur. Mi-a folosit enorm faptul că m-am întâlnit (virtual sau fizic) în pandemie, într-un context excepțional, cu oamenii din viața mea (uneori toți eram cu nervii întinși la maximum, ne atinseserăm limitele) și că i-am perceput într-un mod cu totul nou. Unii oameni au rămas, alții au plecat. O întâmplare din martie 2020, care s-a petrecut în primele zile de lockdown, a produs un impact profund asupra mea. Contextul îl știți, toată lumea era foarte speriată, nu știam în cel fel să ne protejăm și circulau multe informații contradictorii. Nu se găseau mănuși și nici măști chirurgicale. Discutam cu cineva și i-am spus că trebuie neapărat să merg la un supermarket pentru aprovizionare. Și persoana respectivă a insistat mult să ne întâlnim înainte de „excursia mea” la supermarket, ca să îmi ofere una dintre puținele perechi de mănuși, pe care la rândul său le primise de la altcineva. A fost un gest de sprijin și afecțiune, făcut într-un moment de criză, care m-a făcut să rescriu povestea noastră, să o privesc cu mai multă blândețe.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.
Andreea Șerban: Le recomand să mediteze profund la care anume este misiunea vieții lor: ce vor să construiască, de ce, împreună cu cine și, foarte important, pentru cine. Cred că este o busolă valoroasă în viață. În momentele dificile cu care mă confrunt, fie în viața personală, fie în cea profesională, eu îmi trag puterea de a merge mai departe din faptul că știu care e misiunea mea personală.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Andreea Șerban: Și eu vă mulțumesc pentru invitația la dialog!
Alina Matei: De asemenea, mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCR, certSIGN, CSALB, OMV Petrom.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
